O școală nouă ar trebui să însemne condiții mai bune pentru copii. La Baba Ana, modernizarea vine însă cu un paradox greu de acceptat: o clădire nouă în care elevii stau la ore cu gecile pe ei. Iar explicațiile administrației, oricât de complicat ar fi traseul documentelor, nu încălzesc sălile de clasă.
Potrivit unui articol publicat de Observatorul Prahovean, noua școală din comună, în care învață 306 copii, inclusiv preșcolari, nu are căldură. Părinții au mers la școală și la primărie pentru a cere explicații.
Primarul Ion Dragu a explicat publicației că alimentarea cu gaze depinde de licența pe care operatorul o așteaptă de la ANRE. Potrivit edilului, demersurile durează de un an, documentația a fost depusă pe 6 octombrie, iar ulterior au fost cerute clarificări.
Această explicație ridică însă o problemă care ține direct de pregătirea administrației: dacă dificultățile erau cunoscute de atâta vreme, de ce nu exista o soluție de rezervă funcțională înainte să vină frigul?
Primarul a prezentat și varianta luată în calcul: „Am vorbit cu o firmă din Buzău să ne aducă niște butelii pentru centrală.” Tot el a precizat că școala nouă nu dispune de sobe sau de o altă sursă de încălzire.
Tocmai lipsa unei alternative ar fi trebuit să grăbească pregătirile. Când încălzirea unei școli depinde de un demers încă nefinalizat, iar clădirea nu are altă sursă de căldură, nu poți miza exclusiv pe speranța că documentele vor fi gata la timp.
Din declarația primarului nu aflăm când a contactat firma și nici când vor putea fi încălzite clasele. Aflăm însă că, în timp ce copiii suportă frigul, soluția prezentată public este încă la stadiul unei discuții cu un furnizor. Aici se află problema administrativă.
Varianta cu butelii trebuia verificată și pregătită din vreme, cu toate condițiile tehnice și de siguranță îndeplinite. Dacă era fezabilă, trebuia să poată fi pusă în funcțiune înainte ca elevii să ajungă să stea îmbrăcați gros în bănci. Dacă nu era, administrația trebuia să identifice o altă variantă.
Desigur, primarul nu poate elibera în locul ANRE licența operatorului. Dar putea să trateze întârzierea drept un risc concret pentru funcționarea școlii. Nu era nevoie să știe data exactă la care se vor rezolva actele. Era suficient să ia în serios posibilitatea că acestea nu vor fi gata înainte de venirea frigului.
O investiție într-o școală trebuie judecată și după condițiile pe care le oferă copiilor în fiecare zi. Clădirea nouă, dotările și proiectele de modernizare nu înlocuiesc o nevoie elementară: căldura în timpul orelor.
La Baba Ana, părinții sunt îndreptățiți să ceară un termen clar și o soluție sigură. Iar primarul trebuie să explice nu doar de ce lipsesc gazele, ci și de ce această întârziere a găsit școala fără o alternativă pregătită.
Frigul era previzibil. Copiii nu trebuiau să suporte consecințele lipsei de pregătire.
About the Author
