Un studiu lansat de Fundația Friedrich Ebert Stiftung (FES) și realizat de economistul Cornel Ban alături de sociologul Cristian Pop demonstrează că România poate reduce deficitul bugetar fără a apela la austeritate regresivă. Analiza propune trei scenarii de reformă fiscală, arătând că tranziția către modelele central-europene sau nordice, bazate pe impozitare progresivă și combaterea evaziunii, reprezintă alternative viabile la tăierile bugetare.
Guvernul poate reduce actualul deficit bugetar fără austeritate? Un nou studiu analizează trei modele de reformă fiscală
România nu are doar o problemă de deficit bugetar, ci și una de colectare a taxelor și de distribuție inechitabilă a poverii fiscale.
Aceasta este una dintre concluziile studiului „Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale”, realizat de profesorul de economie Cornel Ban și sociologul Cristian Pop și lansat miercuri de Fundația Friedrich Ebert.
Miliarde de euro pierdute
România se confruntă astăzi cu un paradox fiscal greu de ignorat: deși economia țării a crescut mai repede decât a multor state din Europa Centrală și de Est, veniturile sale bugetare abia ating pragul de 32% din PIB, nivel la care majoritatea vecinilor se aflau acum douăzeci de ani.
Modelul economic bazat pe taxe reduse și consum alimentat de împrumuturi a produs deficite cronice, creșterea accelerată a datoriei publice și o vulnerabilitate ridicată la șocuri externe, arată autorii.
În același timp, România pierde anual miliarde de euro din cauza evaziunii fiscale și a necolectării TVA și a impozitului pe profit. Astfel, dacă nivelul colectării fiscale ar ajunge la standardele statelor din Europa Centrală, presiunea pe buget ar scădea semnificativ, iar statul ar putea investi mai mult în educație și cercetare.
Măsuri de austeritate cu caracter regresiv
Autorii studiului au analizat trei scenarii de reformă fiscală pentru reducerea deficitului.
„Scenariul A” prezintă măsurile Guvernului Bolojan luate începând din iunie 2025. Acestea au fost măsuri de urgență, axate mai ales pe creșterea taxelor indirecte (TVA, accize) și pe limitarea cheltuielilor publice. Cei mai afectați au fost oamenii cu venituri mici și medii, iar domenii publice esențiale, precum educația, cercetarea și asistența socială, au avut de suferit.
Guvernul nu a acționat la fel de dur când vine vorba de impozitarea capitalului, a proprietății sau a veniturilor mari. Măsurile au stabilizat temporar finanțele statului, dar cu costuri sociale și economice mari: inflație, stagnare economică și creșterea inegalităților dintre veniturile mici și cele mari.
„Riscul este ca reforma fiscală să se reducă doar la austeritate și la perpetuarea dezechilibrului dintre muncă și capital”, avertizează autorii, arătând, totodată, că reducerea cheltuielilor publice în sectoare-cheie, precum educația și cercetarea, va avea efecte sociale și economice negative pe termen lung.
Alternative de reformă: model central-european sau model nordic
Austeritatea nu era singura soluție. Studiul propune alte două scenarii de reformă fiscală.
„Scenariul B” este inspirat de modelele fiscale din Europa Centrală (Polonia, Cehia) și propune măsuri precum consolidarea capacității ANAF, introducerea unui impozit progresiv pe venit, taxarea mai consistentă a capitalului și impozitarea progresivă a proprietății. Autorii estimează că un astfel de model ar putea reduce deficitul bugetar la aproximativ 4% din PIB.
În final, „scenariul C” este inspirat de statele nordice și de Slovenia și merge mai departe în direcția unei redistribuiri mai coerente și a unor politici publice mai ambițioase. Acesta propune o progresivitate a impozitării care să vizeze în mai mare măsură capitalul și veniturile financiare mari, inclusiv marile averi, cu scopul de a reduce deficitul spre pragul european de 3% din PIB.
Diferența esențială dintre cele două modele este amploarea reformelor, arată studiul. Scenariul moderat urmărește convergența cu Europa Centrală, în timp ce modelul nordic propune o redefinire a relației dintre stat, piață și societate.
Soluțiile nu țin doar de economie, ci și de politică
România are nevoie de reforme structurale care să îmbunătățească colectarea fiscală, să reducă diferențele dintre taxarea muncii și a capitalului și să crească încrederea în sistemul fiscal, conchid autorii.
Problemele fiscale actuale sunt rezultatul unor decizii politice care pot fi schimbate, dacă există voință pentru un model bazat pe echitate și responsabilitate fiscală.
| Scenariu Reformă | Filosofie & Inspirație | Măsuri Principale | Țintă Deficit | Impact Social & Economic |
| Scenariul A (Austeritate) | Măsuri de urgență (Guvernul Bolojan, iunie 2025) | Creșterea taxelor indirecte (TVA, accize), limitarea severă a cheltuielilor publice. | Stabilizare temporară; perpetuează dezechilibrele muncii. | Inflație, stagnare economică, creșterea inegalităților; afectează educația și cercetarea. |
| Scenariul B (Model Central-European) | Modelele fiscale din Polonia și Cehia | Consolidarea ANAF, introducerea impozitului progresiv pe venit/proprietate, taxarea capitalului. | Reducerea deficitului bugetar la ~4% din PIB. | Scăderea presiunii pe buget, îmbunătățirea echității sociale și creșterea colectării. |
| Scenariul C (Model Nordic) | Statele nordice și Slovenia | Progresivitate extinsă, taxarea marilor averi, a capitalului și a veniturilor financiare mari. | Reducerea deficitului sub pragul european de 3% din PIB. | Redistribuire coerentă a bogăției, finanțare sustenabilă pentru educație și servicii publice. |
About the Author
