Oboseala constantă, schimbările bruște de dispoziție sau problemele accentuate de somn sunt doar câteva dintre motivele pentru care o femeie aflată în jurul vârstei de 40 de ani ar trebui să meargă la endocrinolog. Chiar dacă îmbătrânirea este un proces normal, simptomele amintite pot indica instalarea perimenopauzei, tranziție care poate dura între cinci și 10 ani înainte de intrarea propriu-zisă la menopauză.
Scăderea nivelului de hormoni depinde foarte mult de fondul genetic și mai puțin de factorii externi sau de mediu”, atrage atenția dr. Larisa Robu, medic endocrinolog în cadrul MedLife.
„Tindem să urmăm trendul din familia noastră, de aceea contează să le întrebăm pe femeile din familia noastră – mama, sora, mătușile – în jurul cărei vârste au intrat la menopauză. Este esențial să ne facem investigațiile din timp. Estrogenul și progesteronul, hormonii produși de ovare, sunt primii al căror nivel scade. Se întâmplă undeva în jurul vârstei de 35-40 de ani și depinde de la o femeie la alta”, explică medicul.
La ce vârstă intră femeile la menopauză
Un studiu finanțat de National Institute of Aging din Statele Unite ale Americii notează că vârsta la care femeile ating menopauza pe glob variază. Spre exemplu, cele din China, America Latină, Peru sau Chile ating acest prag sub 50 de ani. Mediul în care trăim poate influența apariția menopauzei. De pildă, modificările hormonale apar mai devreme la femeile care trăiesc în mediul rural decât la cele din mediul urban, în timp ce altitudinea pare să aibă și ea un impact asupra acestui proces, grăbindu-l.
Menopauza precoce vine la pachet cu riscuri de sănătate mai mari – diabetul de tip 2 și depresia sunt doar două dintre patologiile care pot apărea la femeile care ating menopauza devreme, speranța de viață în cazul lor fiind mai scăzută. Doar 5% din americance ating menopauza înainte de 45 de ani, iar în România, vârsta medie este de 50 de ani.
„E important să reținem că funcția ovariană nu scade brusc, ci lin. Diagnosticul de menopauză este unul retrospectiv, care se pune în momentul în care o femeie are 12 luni de absență a menstruației. Însă, până la menopauză trecem prin această perimenopauză, un proces de lungă durată, marcat de fluctuații hormonale foarte mari”, spune medicul endocrinolog.
Ce se întâmplă cu hormonii și care sunt semnele schimbărilor
Concret, hormoni precum estradiol, progesteron, testosteron (care are o funcție importantă în ceea ce privește libidoul) scad treptat și fluctuant, iar efectele nu întârzie să apară. În primă fază, femeile nu au simptome clasice de menopauză, ci devin mai irascibile, simt oboseală cronică, încep să aibă probleme cu somnul și au schimbări de dispoziție.
În 2026, Mayo Clinic din Statele Unite ale Americii a întocmit un clasament al celor mai frecvente simptome de perimenopauză în urma unei analize ce a cuprins 12.000 de răspunsuri provenite de la femei trecute de 35 de ani din 158 de țări. 83% din respondente au acuzat slăbiciune musculară, 80% iritabilitate, 77% indispoziție, 76% aveau probleme de somn și 75% acuzau stări anxioase.
„Când, în jurul vârstei de 40 de ani, nu ne mai simțim foarte bine în pielea noastră, observăm modificări legate de greutate, slăbim mai greu, punem masă grasă în jurul coapselor, pe șolduri, putem spune că suntem la începutul acestui proces de perimenopauză. O dată cu scăderea nivelurilor de estradiol și de progesteron, se schimbă distribuția masei grase și grăsimea se depune în jurul abdomenului, pe spate, pe brațe. Alte tulburări din această perioadă sunt cele legate de menstruație, care poate suferi modificări legate de cantitate și regularitate”, punctează dr. Larisa Robu.
Factorii externi sau de mediu pot accentua simptomele. „Ce am observat în practica mea este că acești factori nu au impact direct în România. Vârsta la care se instalează menopauza pe teritoriul țării noastre a rămas staționară. În schimb, pacientele care urmează tratamente hormonale pentru infertilitate, pentru fertilizare in vitro pot să intre la menopauză mai repede. Rezerva lor foliculară se epuizează mai rapid”, spune medicul.
Tot mai multe românce ajung la medic de la primele simptome
Potrivit specialistei, femeile au început să vină din timp la medic pentru a investiga simptomele, mai ales datorită mediatizării intense a subiectului în ultimii ani.
„E un lucru bun. În primul rând, le îndrumăm spre corectarea factorilor de mediu și le sugerăm să elimine, pe cât posibil, tot ce înseamnă factori de stres. Un somn odihnitor, spre exemplu, nu înseamnă doar să doarmă 7-8 ore pe noapte. E esențial ca somnul să fie calitativ, să înceapă cu măcar două-trei ore înainte de miezul nopții. De asemenea, este foarte important ca femeile, odată ce intră în perimenopauză, să facă exerciții de forță. De la 40 de ani, se pierde masă și forță musculară, și apare riscul de sarcopenie, precum și de căderi, de fracturi”, explică specialista.
În prezent, nu există un tratament care să stopeze perimenopauza, dar medicii au la dispoziție alternative terapeutice pentru tratarea unor simptome cum sunt bufeurile sau transpirațiile, care pot fi prezente și în perimenopauză.
„Tratamentele hormonale se pot da și în perimenopauză dacă femeile au simptome vasomotorii, transpirații, bufeuri, la vârsta de 40-45 de ani. Pentru a da aceste tratamente e obligatorie ecografia de sân sau mamografia, precum și ecografia endovaginală”, spune dr. Larisa Robu.
Pierderea masei osoase și riscul de fracturi
Odată ajunsă la medicul endocrinolog, pacienta este apoi dirijată către mai multe specialități, în urma unor evaluări de risc. De pildă, deși osteoporoza este considerată o afecțiune a vârstnicului, pentru care screeningul se face începând cu vârsta de 65 de ani, la femeile intrate în menopauză se recomandă investigații în acest sens. Asta pentru că osteoporoza este influențată foarte mult de pierderea estrogenilor.
„S-a demonstrat că cea mai mare pierdere de masă osoasă se produce undeva în primii doi-trei ani după instalarea menopauzei. Recomandăm screening, măcar pentru a vedea de unde pornim, pentru că, din păcate, avem femei tinere, de 50-55 de ani, cu grade severe de osteoporoză care necesită tratament. Osteoporoza este o afecțiune care nu dă simptome. Pacientul, până nu ajunge la fractură, nu are de unde să știe dacă suferă sau nu, în absența unor investigații specifice. Pacientele supraponderale sau obeze, cu hipertensiune sunt și ele investigate amănunțit. Majoritatea pacientelor le urmează pe femeile din familia lor. E un risc pe care nu-l putem modifica. Putem însă preveni o paletă de afecțiuni dacă facem screening din timp, atunci când ne apropiem de pragul respectiv”, explică dr. Larisa Robu.
Când schimbările hormonale au un impact asupra dispoziției, se recomandă psihoterapia. „Dacă există deschidere din partea lor, le îndrumăm spre un psiholog, astfel încât să-și înțeleagă stările, să știe să le recunoască. Un psihoterapeut le poate învăța cum să depășească mai bine momentele în care simt anxietate pronunțată”, completează specialista.
About the Author
