Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită anual pe 19 februarie. Anul 2026, la 150 de ani de la nașterea sculptorului român, a fost instituit ca “Anul Constantin Brâncuși”, potrivit unei legi promulgate de președintele Nicușor Dan pe 24 iulie 2025.
Această zi este marcată la nivel naţional începând din anul 2016.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani).
De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi de la bunicul său, a învăţat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivit Muzeului Județean Gorj.
După absolvirea școlii primare, urmată atât la Peștișani, cât și la Brediceni, perioadă în care a lucrat și ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina și Craiova, Constantin Brâncuși a fost admis la Școala de Arte și Meserii din Craiova, unde a studiat între anii 1894 și 1898.
În 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă.
După finalizarea studiilor la Școala de Meserii, Brâncuși s-a mutat la București, unde s-a înscris la Școala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în anul 1902.
Viața lui Constantin Brâncuși la Paris
În perioada studenției, artistul a realizat lucrările “Bustul lui Vitelius” (1898) și “Capul lui Laocoon”, pentru care a fost distins cu medalia de bronz.
În 1904, a plecat pe jos spre Paris, făcând popasuri la Budapesta şi Viena. În anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui Antonin Mercié.
După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: “Copilul”, “Orgoliul”, “Portretul lui M.G. Lupaşcu”.
În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că “la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi închiriază un spaţiu pe strada Montparnasse, unde îşi amenajează atelierul.
La trei ani după sosirea la Paris a sculptat “Rugăciunea”. În 1908, Brâncuşi a realizat “Sărutul”, prima sa operă majoră, precum şi “Cuminţenia pământului”.
În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia “Tinerimii Artistice” din Bucureşti.
Lucrările au fost prezentate în expoziții din întreaga lume
Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.
Anul 1915 marchează o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: “Cariatide”, “Fiul risipitor” şi altele.
De asemenea, a finalizat şi “Noul născut”. În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei (“Începutul lumii”, “Prometeu”, “Domnişoara Pogany”, “Pasărea în spaţiu”, “Măiastra”, “Pasărea măiastră”, “Începutul lumii”, “Cocoşul” etc.).
Constantin Brâncuşi a acordat o importanţă deosebită luminii şi spaţiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.
1918: Prima versiune a “Coloanei fără sfârșit”
În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a “Coloanei fără sfârşit”, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, la Târgu Jiu.
Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu, emblemă a municipiului Târgu Jiu, este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii şi a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, fiind inaugurat la 27 octombrie 1938, scrie https://centrulbrancusi.ro/.
În perioada următoare, Constantin Brâncuşi a refuzat să participe la orice manifestare publică, în semn de protest faţă de ocupaţia nazistă. În România, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost contestat, fiind considerat “un reprezentant al burgheziei decadente”, se arată pe site-ul webcultura.ro.
A avut cetățenie dublă din 1952
Artistul a refuzat să aibă o dublă cetăţenie până spre sfârşitul vieţii, dar, din cauza refuzului constant de a fi reprimit în România, a acceptat, în 1952, să devină şi cetăţean francez, scrie Agerpres.
Cu toate că se bucura deja de recunoaştere artistică la nivel mondial, Brâncuşi a continuat să-şi ducă viaţa ca un simplu ţăran român, până în ultimele clipe din viaţă.
Potrivit site-ului crestinortodox.ro, în cugetările sale, artistul scria: ”Dumnezeu este pretutindeni şi simţi asta când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, când te simţi umil şi când te dăruieşti.
Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El, ca să Îl pipăi! Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup… mă aflu printre lucrurile esenţiale.
Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu”. Simţindu-şi sfârşitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, căruia, după ce s-a spovedit şi a primit Sfânta Împărtăşanie, i-a mărturisit: “Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”.
Decesul și locul înmormântării
Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957, la ora 2 dimineaţa, iar la 19 martie, a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
Sculptorul român a dorit să lase moştenire României toate lucrările sale nevândute şi uneltele, dar autorităţile acelor vremuri au refuzat. Abia în 1964, Brâncuşi a fost ”redescoperit” în ţara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat şi aproape dărâmat.
About the Author
